„Prietenii mei”, romanul scris de Hisham Matar, abordează teme esențiale precum exilul, prietenia și căutarea identității, toate acestea desfășurându-se pe fundalul unei realități politice tumultoase. Publicat în 2025 de Editura Polirom, cu traducerea realizată de Alexandra Coliban, romanul a primit numeroase distincții, inclusiv National Book Critics Circle Award și Orwell Prize for Political Fiction, fiind, de asemenea, finalist la National Book Award și nominalizat la Booker Prize.
Povestea îl are ca protagonist pe Khaled, un tânăr din Libia, care, influențat de o povestire misterioasă auzită la radio în copilărie, își schimbă radical viața. Trecând din Libia opresivă a lui Gaddafi în Scoția, Khaled studiază literatura engleză la Universitatea din Edinburgh. Într-un mediu liber, el își descoperă identitatea, însă o demonstrație anti-Gaddafi la Londra are consecințe tragice, separându-l de țara și familia sa. O întâlnire neașteptată cu autorul poveștii care l-a fascinat în copilărie devine o sursă de prietenie profundă, dar și de tensiuni, pe fondul izbucnirii Primăverii Arabe.
Hisham Matar reușește să construiască o narațiune introspectivă, cu un ritm meditativ care permite cititorului să experimenteze complexitatea emoțională a personajelor. Khaled, ca narator, îmbină vulnerabilitatea cu o luciditate dureroasă, reflectând asupra exilului nu doar ca o separare fizică, ci și ca o stare existențială. Relația sa cu Hosam și Mustafa, ceilalți doi libieni din poveste, este redată cu o finețe care surprinde atât solidaritatea, cât și tensiunile subtile ce apar între istorii personale și evenimentele istorice.
Romanul impresionează prin echilibrul său între dimensiunea politică și cea intimă. Matar nu doar că ilustrează impactul regimului Gaddafi și al revoluției asupra indivizilor, ci examinează și universalitatea sentimentelor de pierdere, dor și apartenență. Stilul său elegant, cu fraze ce curg natural și o poezie discretă, amplifică impactul emoțional al poveștii. Detaliile, de la descrierea unei camere studențești din Edinburgh la amintirile din Benghazi, sunt prezentate cu o claritate care intensifică experiența cititorului.
În esență, „Prietenii mei” este o meditație asupra costurilor exilului și a puterii relațiilor umane de a oferi alinare, dar și de a complica drumul spre autodefinire. Această carte rămâne cu cititorul mult timp după ultima pagină, invitând la reflecție asupra propriei identități și asupra legăturilor care ne definesc. Hisham Matar își consolidează astfel statutul de scriitor contemporan de marcă, capabil să transforme experiențele personale în povești cu relevanță universală.
