Romanul „Barmanul de la Ritz” de Philippe Collin ne transportă în atmosfera tensionată a Parisului în perioada ocupației naziste, prin intermediul personajului principal, Frank Meier, un barman emblematic al hotelului Ritz. Această lucrare îmbină elemente de ficțiune cu fapte istorice, oferind o narațiune despre curaj, dileme morale și supraviețuire în vremuri dificile.
Povestea debutează în iunie 1940, când soldații germani ajung în Paris, iar hotelul Ritz devine un loc de întâlnire pentru ocupanți și elitele locale. Frank Meier, un evreu austriac, jonglează cu relațiile complicate dintre ofițerii germani, colaboratorii francezi și membrii Rezistenței, în timp ce își ascunde adevărata identitate.
Personaje celebre precum Coco Chanel și Sacha Guitry contribuie la complexitatea intrigii, transformând barul Ritz într-un simbol al vieții pariziene în acea perioadă tumultoasă. Collin reușește să creeze o atmosferă autentică, susținută de o documentare riguroasă, iar descrierile detaliate și dialogurile relevante oferă o lectură captivantă, cu nuanțe de thriller istoric.
Temele universale precum frica, loialitatea și demnitatea sunt explorate prin conflictul interior al lui Meier, care se confruntă cu întrebări profunde despre moralitate și identitate în momentele de criză. Astfel, el devine un simbol al rezilienței și al ambiguității, provocând cititorii să reflecteze asupra conceptului de eroism.
Cu toate acestea, romanul prezintă și unele neajunsuri, cum ar fi dezvoltarea insuficientă a personajelor secundare și un ritm care poate fi uneori încetinit de detaliile istorice. În ciuda acestor aspecte, „Barmanul de la Ritz” rămâne un debut literar remarcabil, care reușește să combine eleganța unui roman istoric cu intensitatea unei povești captivante, fiind recomandat iubitorilor de ficțiune istorică și celor atrași de teme de rezistență umană.
