Romanul „Vremea maimuțelor”, publicat în 2014 de către autorul premiat Howard Jacobson, oferă o privire satirică asupra unei societăți distopice. Cartea îmbină umorul cu o analiză profundă a istoriei, identității și memoriei colective.
Acțiunea are loc într-un viitor incert, într-o comunitate care încearcă să șteargă amintirile unui eveniment catastrofic cunoscut sub denumirea de „ce s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat”, care sugerează o purificare etnică sau un nou Holocaust. Protagoniștii, Kevern Cohen și Ailinn Solomons, doi tineri din satul Port Reuben, se îndrăgostesc într-un mediu care a abandonat tradițiile culturale și a adoptat noi identități, evitând orice referință la diferențe care ar putea genera ură.
Relația lor este sub observația autorităților, indicând un plan de manipulare socială mai amplu. Kevern, un tâmplar melancolic, și Ailinn, cu un trecut misterios, ajung să realizeze că legătura lor are rădăcini profunde. Societatea interzice artele, precum jazzul, și promovează uitarea istorică, încurajând o existență superficială.
Romanul abordează teme esențiale precum dragostea, memoria și uitarea, culminând cu revelații despre originile personajelor și evenimentele care le-au influențat viața. „Vremea maimuțelor” este o satiră care pune în discuție antisemitismul, pierderea identității și impactul istoriei asupra prezentului.
Titlul, cu litera „J” tăiată, simbolizează absența referințelor la evrei sau iudaism, subliniind cenzura și negarea. Umorul ironic al lui Jacobson se îmbină cu o atmosferă apăsătoare, creând un contrast unic. Personajele sunt umane și complexe, iar narațiunea alternează între prezent și flashback-uri care dezvăluie treptat contextul distopic, invitând cititorii la reflecție asupra narativelor oficiale și comportamentelor sociale.
