Ioana Cantacuzino, născută pe 22 martie 1895, a fost fiica savantului Ioan C. Cantacuzino, un pionier al microbiologiei în România. Crescută într-un mediu aristocratic, cu acces la educație și călătorii, Ioana a demonstrat încă din tinerețe un spirit independent, neobișnuit pentru femeile vremii.
Pasiunea sa pentru aviație a fost inspirată de fratele său, Mircea Cantacuzino, un aviator dedicat. În 1930, la vârsta de 35 de ani, Ioana a devenit prima femeie din România care a obținut brevetul de pilot civil, având numărul 1. Zborul său solo deasupra Bucureștiului a fost un moment de referință în istoria aviației românești.
Împreună cu fratele său, Ioana a înființat prima școală privată de pilotaj din țară, cunoscută sub numele de Școala Cantacuzino. Ea nu era doar o figură simbolică; activa în mod direct, predând și supervizând cursurile. Prezența sa pe aerodrom era remarcabilă, având un stil elegant, dar și abilitatea de a pilota cu încredere.
În viața personală, Ioana a trecut prin două căsnicii, prima cu Grigore Carp și a doua cu inginerul Aurel Persu, inventatorul mașinii aerodinamice. În 1937, moartea fratelui ei în urma unui accident aviatic a avut un impact devastator asupra sa, dar Ioana a continuat să conducă școala și să formeze piloți până în anii '40.
După 1940, a intrat în conflict cu regimul lui Ion Antonescu, fiind arestată și internată pentru o perioadă. După eliberare, și-a petrecut ultimii ani la vila familiei, unde a păstrat amintiri legate de fratele ei. Ioana a decedat pe 21 iunie 1951, la vârsta de 56 de ani, lăsând în urmă o moștenire de curaj și determinare.
Ioana Cantacuzino este amintită ca o femeie frumoasă, curajoasă și elegantă, care a demonstrat că nimic nu poate opri dorința de a zbura, nici măcar convențiile sociale ale epocii.
