Femeile cunoscute sub denumirea de „femei cu gâtul lung”, parte a grupului etnic Kayan din Myanmar, atrag atenția nu doar prin aspectul lor fizic, ci și prin bogata lor tradiție culturală. Aceste femei, care nu sunt parte din poporul thailandez, au migrat în Thailanda în ultimele decenii, căutând refugiu din cauza conflictelor din Myanmar.
Un aspect definitoriu al identității lor este purtarea inelelor de alamă în jurul gâtului. Deși se crede adesea că aceste inele alungesc gâtul, efectul real este de a apăsa pe clavicule, creând iluzia unui gât mai lung. Această tradiție începe în copilărie, iar numărul inelelor purtate crește odată cu vârsta, simbolizând frumusețea și statutul social în comunitatea Kayan.
Multe dintre aceste femei locuiesc în sate din Thailanda, care au devenit destinații turistice populare. Aici, ele își expun abilitățile tradiționale, cum ar fi țesutul, și interacționează cu turiștii. Totuși, expunerea turistică a generat îngrijorări legate de posibila exploatare, deoarece dependența de turism poate restricționa libertatea și oportunitățile economice ale acestor femei.
Originea lor din Myanmar și statutul de refugiate evidențiază necesitatea unei înțelegeri profunde a contextului istoric și social al grupului etnic Kayan. Femeile cu gâtul lung nu reprezintă doar o atracție turistică, ci și purtătoare ale unei culturi unice, care continuă să supraviețuiască în ciuda provocărilor contemporane.
