Povestea dispariției lui Oliver Larch, uneori cunoscut și sub numele de Lerch sau Thomas, rămâne una dintre cele mai fascinante mistere ale secolului al XIX-lea. Incidentul a avut loc în seara de Ajun de Crăciun din anul 1889, pe o fermă din apropierea orașului South Bend, Indiana. În acea noapte, familia Larch se bucura de o petrecere alături de prieteni, inclusiv un judecător, un avocat și un preot.
Pe măsură ce atmosfera festivă se desfășura, tatăl lui Oliver a observat că apa pentru băut se terminase. Astfel, l-a trimis pe băiat să aducă un nou recipient de la fântână, situată la aproximativ 75 de metri de casă. Afară, zăpada acoperea peisajul, iar cerul era înnorat. La scurt timp după ieșirea lui Oliver, strigăte disperate de ajutor au început să se audă, venind din direcția fântânii: „Ajutor! Ajutor! M-au prins!” au fost ultimele cuvinte pe care invitații le-au auzit înainte de a se instala tăcerea.
Când familia și oaspeții au ieșit cu o lanternă, au găsit urmele lăsate de Oliver în zăpadă, care se opreau brusc la mijlocul drumului spre fântână. Găleata zăcea lângă urme, dar nu existau alte semne de luptă. Investigațiile efectuate ulterior nu au adus claritate, iar diverse teorii au fost avansate, sugerând implicarea unei forțe necunoscute. Totuși, absența dovezilor concrete și condițiile meteorologice au lăsat aceste ipoteze în sfera speculațiilor.
În ciuda popularizării acestei povești ca fiind reală, cercetările recente sugerează că ar putea fi o adaptare a unei narațiuni fictive scrise de Ambrose Bierce, intitulată „Charles Ashmore’s Trail”, publicată în 1888. Aceasta ridică întrebări cu privire la veridicitatea evenimentelor relatate.
