Manakinul striolat, cunoscut și sub numele de manakin vestic cu dungi, este o pasăre mică din familia Pipridae, întâlnită în pădurile tropicale din vestul și nord-vestul Amazoniei. Această specie se remarcă prin penajul său colorat și comportamentul său fascinant, devenind astfel un simbol al biodiversității din această regiune.
Caracteristici fizice
Având o lungime de 9–9,5 cm și o greutate de aproximativ 9,4 g, manakinul striolat se distinge prin penajul său vibrant. Masculii prezintă un colorit oliv pe spate, completat de o coroană roșie strălucitoare și dungi albe și roșii pe abdomen. Femelele, în contrast, au un penaj mai discret, de nuanță căprie-verzui, fără coroana roșie, evidențiind dimorfismul sexual tipic acestei specii.
Habitat și răspândire
Specia poate fi găsită în pădurile tropicale din estul Columbiei, estul Ecuadorului, nord-estul Peru și vestul Braziliei amazoniene, având și subspecii în nord-vestul Venezuelei și vestul Guyanei. Manakinul striolat preferă pădurile umede, unde se află la nivelurile inferioare și medii ale vegetației, fiind mai activ în timpul dansurilor de curtare.
Comportament și dietă
Manakinul striolat se hrănește cu fructe, în special cu fructe de pădure, și consumă și insecte pe care le prinde în zbor. Ritualurile sale de curtare sunt spectaculoase, având loc în lecuri, unde masculii își etalează dansurile și vocalizările pentru a atrage femelele. Aceștia produc sunete mecanice cu ajutorul penelor aripilor, astfel creând un adevărat spectacol auditiv și vizual.
Reproducere
Femelele construiesc cuiburi în vegetația joasă, depunând două ouă de culoare albicioasă sau crem, cu pete maronii. Incubația durează între 18 și 21 de zile, iar puii sunt îngrijiți exclusiv de femelă timp de 13–15 zile după eclozare, masculii concentrându-se pe apărarea teritoriului.
Statut de conservare
Manakinul striolat nu este considerat o specie amenințată, având o distribuție relativ largă. Totuși, defrișările și degradarea pădurilor tropicale reprezintă o amenințare potențială pentru populațiile sale, subliniind importanța conservării habitatelor naturale.
Curiozități
Numele „manakin” derivă din olandezul mijlociu „mannekijn”, însemnând „omuleț”, datorită dimensiunilor sale mici. Sunetul caracteristic „ch-peew” este folosit în timpul curtării pentru a atrage femelele, iar versatilitatea cutiei vocale le permite să producă sunete unice, importante pentru identificarea speciilor.
