Francmasoneria este una dintre cele mai vechi organizații fraterne din lume, având origini ce datează din Evul Mediu. Aceasta reunește membri sub un set de valori comune, inclusiv moralitate, spiritualitate și solidaritate socială. Principiile masoneriei includ libertatea, toleranța, adevărul și caritatea, accentuând importanța dezvoltării personale și contribuției la comunitate.
Originea și istoria
Francmasoneria provine din breslele medievale ale zidarilor liberi, care construiau edificii importante în Europa și beneficiau de privilegii fiscale. Acești meșteșugari își împărtășeau cunoștințele prin ritualuri, organizându-se în loji cu o ierarhie definită: ucenic, calfă și maestru. În secolul al XVII-lea, masoneria a evoluat de la o organizație operativă la una speculativă, acceptând membri din afara meseriei. Prima Mare Lojă modernă a fost înființată în 1717, la Londra, marcând o etapă semnificativă în organizarea francmasoneriei.
În România, masoneria a apărut în secolul al XVIII-lea, cu primele loji documentate la Galați și Iași, având ca fondatori personalități precum Anton Maria del Chiaro și Constantin Mavrocordat. De-a lungul timpului, au fost atrași membri importanți, cum ar fi Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza, care au jucat roluri esențiale în istoria națională.
Structura și principiile organizației
Masoneria funcționează prin loji locale, care pot avea între 7 și 50 de membri, grupate sub organizații mai mari, cum ar fi Marea Lojă Națională din România, fondată în 1880. Membrii progresează printr-un sistem de grade, fiecare implicând ritualuri și simboluri, cum ar fi echerul și compasul. Credința într-o „Ființă Supremă” este centrală pentru multe ramuri ale masoneriei, deși organizația nu se consideră o religie.
Starea actuală a masoneriei
Azi, masoneria globală are între 4 și 10 milioane de membri, majoritatea în Statele Unite și Europa. În România, Marea Lojă Națională, recunoscută din 2004 pentru utilitate publică, se implică în proiecte caritabile și educaționale. Deși organizația este subiect de controverse și teorii conspiraționiste, membrii moderni se concentrează pe filantropie și dezvoltare personală.
Controverse și percepții
Masoneria a fost adesea persecutată, în special în regimuri totalitare, și a fost condamnată de Biserica Catolică în 1738. Teorii conspiraționiste au legat organizația de activități oculte, dar aceste acuzații sunt respinse de istorici. Nume precum Radu Bălănescu și Stelian Nistor au fost asociate cu dispute interne recente, dar nu reflectă scopul organizației.
Concluzie
Masoneria rămâne o organizație dedicată dezvoltării personale și promovării valorilor umaniste, având rădăcini adânci în tradițiile meșteșugarilor medievali. Deși înconjurată de mituri, activitatea masonilor contribuie semnificativ la progresul și solidaritatea comunităților din România și nu numai.
