Manakinul cu barbă albă (Manacus manacus) este o pasăre de mici dimensiuni, vibrantă, întâlnită în diverse zone din America de Sud tropicală, incluzând Columbia, Venezuela, Trinidad, Bolivia și nordul Argentinei. Această pasăre are o lungime de aproximativ 10,7 cm și cântărește în jur de 16,5 g. Habitatul său preferat constă în păduri, zone de regenerare secundară și plantații.
Un aspect remarcabil al manakinului cu barbă albă este dimorfismul sexual pronunțat: masculii se disting prin coroana, spatele, aripile și coada negre, care contrastează cu un corp alb și o „barbă” formată din pene alungite la nivelul gâtului. Picioarele lor sunt de un portocaliu intens, iar femelele și puii au o colorare căprui-verzui, care le permite să se camufleze eficient în mediul natural, asemănându-se cu femelele de manakin cu cap auriu.
Masculii sunt cunoscuți pentru ritualurile elaborate de curtare, adunându-se în locuri denumite leks, unde curăță porțiuni de pământ și execută o serie de sărituri rapide, pocnituri de aripi și sunete caracteristice pentru a atrage femelele. Aceste dansuri pot implica până la 70 de păsări și sunt printre cele mai rapide mișcări observate la vertebrate.
Femelele își construiesc cuiburi în copaci joși, unde depun două ouă albe cu pete maronii. Incubarea durează între 18 și 19 zile, iar puii părăsesc cuibul după 13-15 zile. Dieta manakinului cu barbă albă include în principal fructe și fructe de pădure mici, dar și insecte și păianjeni, jucând un rol important în dispersarea semințelor în ecosistem.
Populația sa este stabilă, având o arie de răspândire de aproximativ 13,3 milioane km². Specia este clasificată ca „fără risc” de către IUCN, deși pierderea habitatului din cauza defrișărilor reprezintă o amenințare potențială. Adaptarea la pădurile umede de joasă altitudine și natura nemigratoare fac din manakin o parte esențială a ecosistemului neotropical.
