Elena Ferrante, o scriitoare italiană de renume, oferă în romanul său "Zilele abandonului" o poveste profund emoționantă despre distrugerea unei vieți aparent stabile. Piesa de rezistență a narațiunii este Olga, o femeie de 38 de ani, mamă a doi copii, care, după 15 ani de căsnicie, își vede soțul, Mario, plecând fără explicații.
În urma abandonului, Olga se confruntă cu un vid emoțional copleșitor și cu responsabilitățile parentale, în vreme ce îngrijirea câinelui familiei, Otto, devine o altă povară. Pe parcursul romanului, cititorii pot observa cum Olga traversează o gamă largă de emoții, de la furie la confuzie și autocompătimire, căutând să înțeleagă motivele despărțirii.
Ferrante reușește să descrie cu o precizie impresionantă degradarea psihologică a Olgăi, evidențiind impactul pe care îl au amintirile din copilărie asupra stării sale mentale. Pe parcursul acestei călătorii, Olga se confruntă cu rolul său de mamă și cu fragilitatea propriei identități.
Stilul autoarei, direct și lipsit de ornamentație, creează o lectură intensă. Suferința Olgăi devine un personaj în sine, afectând relațiile ei cu copiii și cu cei din jur. Ferrante nu se sfiește să abordeze aspectele mai puțin plăcute ale personalității Olgăi, ceea ce o face un personaj autentic, chiar și când este greu de simpatizat.
Deși unii cititori ar putea considera ritmul cărții lent, având în vedere concentrarea pe introspecțiile Olgăi, romanul reușește să ofere o poveste despre pierdere și regăsire. "Zilele abandonului" este ideală pentru cei care apreciază literatura profundă, provocatoare, invitând cititorii să reflecteze asupra relațiilor și identității.
Recomandată pentru fanii literaturii contemporane, cartea nu este potrivită pentru cei care caută o lectură ușoară. Pentru cei noi în universul Ferrante, "Prietena mea genială" este o introducere excelentă în stilul autoarei.
Citat memorabil: "Femeile fără iubire își pierd strălucirea din ochi, femeile fără iubire mor de vii."
