Codexurile lui Leonardo da Vinci, redactate între sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, reprezintă o parte esențială a moștenirii sale. Perioada de scriere se întinde aproximativ din 1478 până în 1519, acoperind diverse etape ale vieții sale ca artist, inventator și om de știință. Aceste manuscrise au fost create în orașe precum Florența, Milano, Roma și, ulterior, Franța.
Printre cele mai notabile lucrări se numără Codex Atlanticus, care conține peste o mie de pagini de schițe și invenții, și Codex Leicester, axat pe studiul apei și astronomiei. Codex Madrid, de asemenea, oferă analize tehnice aprofundate. Fiecare codex reflectă curiozitatea insațiabilă a lui Leonardo și abordarea sa științifică avansată, bazată pe observație și experiment.
Leonardo a utilizat o scriere în oglindă, oferind o privire unică asupra gândirii sale. Codexurile abordează subiecte variate, de la anatomia umană și animală, bazată pe disecții, la concepte inovatoare de inginerie, cum ar fi aparate de zbor și sisteme hidraulice. De asemenea, observațiile sale asupra fenomenelor naturale sunt însoțite de ilustrații remarcabile.
Aceste lucrări nu doar că arată talentul artistic al lui Leonardo, ci și modul în care știința și estetica pot coexista. Codexurile lui da Vinci continuă să inspire și să fascineze cercetători, artiști și pasionați din întreaga lume, reprezentând un exemplu de excelență umană în explorarea cunoașterii.
