În anul 1587, John White, guvernator al coloniei Roanoke situate în actuala Carolina de Nord, a înființat o așezare engleză pe o insulă izolată, cu scopul de a crea o prezență permanentă în Lumea Nouă. Colonia, formată din aproximativ 115 oameni, inclusiv femei și copii, părea promițătoare la început.
Totuși, din cauza insuficienței proviziilor și a conflictelor cu triburile locale, White a fost nevoit să se întoarcă în Anglia pentru a căuta ajutor. Din cauza războiului cu Spania și a altor întârzieri, el nu a reușit să se întoarcă decât în 1590. Ceea ce a descoperit atunci l-a lăsat fără cuvinte: colonia era complet părăsită.
Casele fuseseră demontate, nu existau semne de luptă sau violență, iar singurul indiciu găsit era cuvântul „CROATOAN” cioplit într-un copac, alături de „CRO” pe un stâlp. Croatoan era numele unui trib local și al unei insule din apropiere, dar căutările ulterioare nu au reușit să descopere urme ale coloniștilor dispariți.
Teoriile despre soarta lor sunt variate: integrarea în triburile indigene, un atac necunoscut, o încercare ratată de a naviga înapoi spre Anglia sau chiar fenomene supranaturale. Dovezile arheologice recente, inclusiv artefacte englezești descoperite pe insula Hatteras (fostă Croatoan), sugerează că unii dintre coloniști ar fi putut supraviețui și s-ar fi alăturat comunităților native. Totuși, absența unor răspunsuri clare face ca Roanoke să rămână unul dintre cele mai intrigante mistere ale istoriei americane, cunoscut drept „Colonia Pierdută”.
