Ciocănitoarea de castan, denumită științific Celeus elegans, este o specie remarcabilă de ciocănitoare, recunoscută pentru aspectul său vibrant. Penajul său roșu-castaniu, cu nuanțe aurii, și creasta lungă și ondulată o fac ușor de identificat. Masculii au o dungă roșie pe obraz, în timp ce femelele prezintă o dungă neagră.
Acestă pasăre trăiește în pădurile tropicale umede ale Bazinului Amazonian și în regiunile adiacente din America de Sud, incluzând Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia, Ecuador și nordul Paraguayului. Preferă pădurile primare și secundare înalte, dar poate fi observată și la marginea pădurilor sau în zone cu arbori izolați, la altitudini de până la 1.000 de metri.
Ciocănitoarea de castan are o dimensiune de 26–32 cm și o greutate cuprinsă între 95 și 165 g, fiind una dintre cele mai mari specii din genul său. Ciocul său puternic, cu o nuanță gălbuie, este adaptat perfect pentru a ciocăni scoarța arborilor în putrezire, unde își găsește principalul aliment: furnici și termite. De asemenea, consumă și fructe, în special cele din genul Cecropia.
În contrast cu multe alte ciocănitori, aceasta nu își sapă de obicei scorbura, preferând să ocupe cuiburi părăsite sau găuri naturale din lemnul mort. Femela depune între 2 și 4 ouă albe, iar atât masculul, cât și femela se implică în clocit și hrănirea puilor.
Volezarea sa este ondulată, caracteristică ciocănitorilor, iar vocalizările sunt o succesiune rapidă de sunete „klee-klee-klee” sau un „wick-wick-wick” mai aspru. În momentele de panică, scoate un țipăt ascuțit.
Deși nu este considerată o specie amenințată, populațiile locale pot suferi din cauza defrișărilor din Amazon. Frumusețea sa și comportamentul curios o fac o atracție pentru observatorii de păsări din jungla sud-americană.
