Acvila filipineză (Pithecophaga jefferyi), cunoscută și sub denumirea de acvila maimuțelor, este una dintre cele mai rare și impresionante păsări de pradă la nivel global, având statutul de emblemă națională a Filipinelor. Această pasăre, cea mai mare prădătoare din pădurile tropicale ale arhipelagului, se remarcă prin dimensiunile sale impresionante și prin aura de mister care o înconjoară.
Identificată pentru prima dată în 1896 de naturalistul englez John Whitehead, specie a fost denumită inițial „acvila mâncătoare de maimuțe”, datorită credințelor locale care susțineau că se hrănește exclusiv cu maimuțe, o idee care a fost parțial infirmată de cercetările ulterioare.
Acvila filipineză măsoară între 86 și 102 cm lungime, are o anvergură a aripilor ce poate atinge 2 metri și o greutate cuprinsă între 4 și 8 kg. Penajul său, caracterizat printr-o nuanță maro cu accente albe și o creastă distinctivă, o face ușor de recunoscut. Deși numele sugerează altceva, dieta acestei specii nu se limitează doar la maimuțe; include și șerpi mari, șopârle, diverse păsări, inclusiv păsările rinocer, și mamifere mici. Agilitatea sa o ajută să vâneze eficient în densitatea pădurilor tropicale, navigând cu precizie printre copaci.
Acvila filipineză este endemică pe insulele Filipine, precum Luzon, Samar, Leyte și Mindanao, iar statutul său de conservare este alarmant, fiind catalogată drept specie critic amenințată de Lista Roșie a IUCN. Populația sa a suferit o scădere drastică din cauza defrișărilor și a braconajului, estimările arătând că mai există doar câteva sute de exemplare. Măsurile de conservare, inclusiv crearea de rezervații naturale și coridoare ecologice, sunt esențiale, dar provocările persistă din cauza pierderii continue a habitatului.
În 1978, președintele Ferdinand Marcos a redenumit-o „acvila filipineză” pentru a sublinia importanța sa națională, iar în 1995 a fost recunoscută oficial ca emblemă națională prin decretul președintelui Fidel V. Ramos. Cuiburile acestei specii sunt construite în copaci înalți și sunt folosite ani la rând. Acvilele filipineze sunt monogame și se reproduc o dată la doi ani, femela depunând un singur ou, iar ambii părinți îngrijind puiul cu atenție.
Acvila filipineză nu simbolizează doar forța și frumusețea naturii, ci și fragilitatea biodiversității în fața activităților umane. Eforturile de conservare, inclusiv programele de monitorizare și educație, sunt cruciale pentru asigurarea supraviețuirii acestei specii emblematice.
