În România, un număr crescut de angajați se luptă cu simptomele burnout-ului, dar puțini aleg să recunoască starea și să caute ajutor.
Burnout-ul, definit de Organizația Mondială a Sănătății ca un fenomen ocupațional, nu este doar rezultatul stresului îndelungat, ci și al unui mediu socio-profesional specific. Acest concept a fost introdus în anii '70 de psihologul Herbert Freudenberger, iar ulterior, Christina Maslach a evidențiat trei dimensiuni cheie: epuizarea emoțională, depersonalizarea și scăderea performanței profesionale.
În România, aceste aspecte sunt amplificate de factori precum presiunea economică, instabilitatea pieței muncii și mentalitatea de a prioritiza munca în detrimentul odihnei.
Manifestările burnout-ului
Burnout-ul se instalează treptat și poate fi confundat cu oboseala obișnuită. Simptomele frecvente includ:
- Oboseală constantă și epuizare chiar și după perioade de odihnă.
- Scăderea motivației și a interesului pentru sarcinile de zi cu zi.
- Iritabilitate și cinism față de colegi sau clienți.
- Dificultăți de concentrare și performanță scăzută.
- Probleme fizice, precum dureri de cap și tensiune musculară.
Experții subliniază importanța recunoașterii acestor semne și nu ar trebui să neglijăm semnalele de avertizare.
Cauzele specifice ale burnout-ului în România
Cauzele sunt similare cu cele din alte națiuni, dar contextul românesc aduce în discuție și alți factori:
- Volum mare de muncă, dar cu salarii mici, ceea ce creează un sentiment de inegalitate.
- Instabilitatea locului de muncă, care descurajează cererea de condiții mai bune.
- Cultura organizațională rigidă, cu puțină flexibilitate.
- Presiunea de a fi mereu disponibil, alimentată de utilizarea frecventă a tehnologiei.
- Percepția negativă asupra sănătății mintale, unde cererea de ajutor este considerată o slăbiciune.
Conform unor sondaje, aproape jumătate dintre angajații români se simt copleșiți, iar mulți continuă să lucreze chiar și atunci când sunt bolnavi, din teama de a fi considerați ineficienți.
Prejudecăți sociale și efectele lor
În România, burnout-ul este adesea minimalizat sau confundat cu lenevia. Mentalitățile precum „trebuie să lucrezi cât ești tânăr” promovează o cultură a suprasolicitării. Aceasta conduce mulți angajați să-și ignore nevoile de odihnă în favoarea sacrificiului personal pentru succes.
Psihoterapeuții avertizează că aceste credințe nu afectează doar sănătatea mintală, ci și productivitatea pe termen lung.
Domeniile cele mai afectate
Conform sondajelor, burnout-ul se manifestă frecvent în sectoare precum IT, educație, sănătate și servicii. În IT, programul flexibil a devenit adesea o formă de disponibilitate continuă. Profesorii se confruntă cu clase suprapopulate și birocrație, în timp ce personalul medical lucrează în condiții de stres crescut. Angajații din domeniul serviciilor se confruntă, de asemenea, cu ore prelungite și interacțiuni constante cu clienții.
Pe lângă specificitatea fiecărui domeniu, există o mentalitate comună: problemele psihologice sunt privite ca o chestiune individuală, nu sistematică, ceea ce îi determină pe angajați să evite să ceară ajutor până când situația devine insuportabilă.
