Deciziile recente privind eliminarea eșalonării simplificate și modificarea eșalonării clasice vor avea un impact semnificativ asupra antreprenorilor din România, mai ales în contextul unei posibile recesiuni. Ministerul Finanțelor, prin intermediul celui de-al doilea pachet fiscal, pare să limiteze opțiunile de ajutor pentru cei care se confruntă cu dificultăți financiare.
Eșalonarea simplificată permitea contribuabililor să își achite datoriile fiscale într-o perioadă de maximum 12 luni, fără a fi necesară constituirea unor garanții. În schimb, eșalonarea clasică poate dura până la 5 ani, însă impune garanții care să acopere debitele fiscale.
Avocatul Luisiana Dobrinescu a exprimat îngrijorarea cu privire la aceste modificări, subliniind că ele limitează șansele de redresare pentru antreprenorii afectați și îi obligă pe asociați și administratori să răspundă personal pentru datoriile companiei, ceea ce ar trebui să fie o excepție, nu o regulă.
De asemenea, modificările nu iau în calcul eventualele greșeli ale ANAF în stabilirea sumelor datorate, situație care poate duce la anularea unor debite după lungi procese legale.
Eliminarea eșalonării simplificate, care a generat întotdeauna încasări rapide pentru bugetul de stat, combinată cu cerința de garantare a eșalonărilor clasice, ar putea descuraja antreprenorii, inclusiv companiile mari. Dobrinescu consideră că orice contribuabil ar trebui să aibă un Plan B pentru a gestiona riscurile de afaceri.
În alte țări, cum ar fi cele nordice, datoriile fiscale sunt negociate în timpul executării, ceea ce permite contribuabililor să supraviețuiască și să plătească cât mai mult din datoriile stabilite.
În concluzie, eliminarea acestor opțiuni nu beneficiază pe nimeni, iar o legislație corectă ar trebui să se bazeze pe principii de bună credință, nu pe prezumții negative.