Întrebarea „De ce persoanele cu cunoștințe limitate au atât de multă încredere în ele?” este una recurentă în discuțiile sociale. De multe ori, cei care nu au avut acces la educație sau nu își au autocontrolul demonstrează un nivel ridicat de încredere în abilitățile lor, chiar și în fața ignoranței evidente.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de efectul Dunning-Kruger, a fost descris de psihologii David Dunning și Justin Kruger în 1999. Ei au observat că indivizii care se confruntă cu deficiențe în cunoștințe sau competențe au tendința de a-și supraestima abilitățile, deoarece nu dispun de cunoștințele necesare pentru a-și evalua corect lacunele.
Astfel, metacunoașterea, adică capacitatea de a reflecta asupra propriilor cunoștințe, le lipsește acestor persoane. Această absență a conștientizării conduce la o supraestimare a propriei priceperi, generând o atitudine arogantă.
În anumite medii sociale, în special cele caracterizate de violență și sărăcie, agresivitatea poate deveni o strategie de supraviețuire. Aici, tupeul devine important, iar inteligența este adesea subestimată. În loc să fie apreciate cunoștințele, cei care se impun prin forță și zgomot pot obține recunoaștere și succes.
Educația precară contribuie, de asemenea, la formarea unei culturi în care ignoranța este validată social. În loc să fie promovați cei care gândesc critic, rețelele sociale răsplătesc comportamentele scandaloase și lipsite de cunoștințe. Această dinamică generează o validare greșită a ego-ului celor care nu au cunoștințe solide.
Mai mult, mulți dintre cei care se comportă agresiv sunt adesea confundați cu liderii. Oamenii caută certitudini și siguranță, iar cei care strigă că „știu adevărul” sunt percepuți ca fiind mai siguri de sine decât cei care abordează subiectele cu nuanțe și îndoieli.
În absența unei educații corespunzătoare, indivizii își dezvoltă comportamente sălbatice, acționând impulsiv și confundând lipsa inhibiției cu o formă de libertate. Această confuzie între sinceritate și obrăznicie duce la o degradare a valorilor culturale.
Este mai ușor pentru o persoană să se considere deșteaptă decât să recunoască faptul că nu știe suficient. Această mândrie nejustificată devine un mecanism de apărare, care îi protejează pe cei cu cunoștințe limitate de introspecție și rușine. Astfel, aceștia devin agresivi față de cei care posedă mai multe cunoștințe, percepându-i ca pe o amenințare.
În concluzie, cei care nu își conștientizează propriile limite sunt adesea mândri de ignoranța lor. Această situație reflectă o societate în care superficialitatea este apreciată, iar cunoașterea și cultura sunt marginalizate. Efectul Dunning-Kruger, alături de lipsa de educație și validarea socială greșită, transformă ignoranța în virtute.
