În tradiția românească, ursul ocupă un loc esențial, fiind sărbătorit în diverse zile dedicate. Acestea includ Martinii de Iarnă (1-3 februarie), Ziua Ursului (2 februarie) și Sâmbăta Ursului, organizată o săptămână înainte de Moșii de Florii, precum și în alte momente din an, cum ar fi 1, 2 și 13 august.
Data de 1 august, cunoscută ca „Macaveiul ursului” sau Împuiatul, marchează începutul perioadei de împerechere a urșilor, care încep să coboare din munți. În Țara Hațegului, tradiția impune ca oamenii să ofere daruri ursului, precum o pulpă de vițel, numindu-l Moș Martin, pentru a-i aduce noroc și a-i îndepărta pe lupii și urșii dăunători. De asemenea, în a doua zi a lunii august, se organizează ritualuri menite să prevină atacurile animalelor asupra turmelor.
Tot în această perioadă, apicultorii finalizează anul apicol prin curățarea stupilor și extragerea mierii, păstrând doar cantitatea necesară albinelor pentru iarnă. Oamenii marchează acest moment prin petreceri tradiționale, la care se servesc turte și vin îndulcit cu miere, iar fiecare invitat trebuie să guste din fagurii de miere pentru a fi protejat de atacurile animalelor sălbatice.
Un alt aspect important al zilei de Macavei este legătura sa cu sănătatea copiilor. Se crede că pruncii unși cu untură de urs devin mai voinici, iar cei bolnavi de „sperietoare” se vindecă prin fumatul cu păr de urs. De asemenea, se consideră că bărbații care sunt călcați de urs în primăvară nu vor suferi de dureri de spate pe parcursul anului.
În plus, de Macavei nu se mulg vacile, ci doar vițeii sunt lăsați să sugă, iar tradiția îi mai oferă și denumirea de Paștele vițeilor. Aceasta coincide cu începutul drumului turmelor de oi spre munte, iar semințele aduse la biserică pentru a fi sfințite simbolizează o recolta rodnică în anul următor.
