Analistul Andrei Caramitru a abordat în mod critic aspectele persistente ale sistemului comunist în România, evidențiind caracteristici care par să fi rămas neschimbate de-a lungul decadelor.
În primul rând, structura administrativă a județelor și comunelor rămâne identică cu cea din 1968, fără nicio reformă semnificativă. Funcționarii locali, cum ar fi șefii consiliilor județene, continuă să aibă puteri asemănătoare celor din perioada comunistă.
În al doilea rând, Caramitru menționează existența unor protocoluri guvernamentale, cum ar fi RAPPS, care oferă beneficii precum vile și locații de cazare exclusiv pentru elitele politice.
De asemenea, structurile administrative sunt suprasolicitate de un număr mare de consilieri și asistenți, care nu au atribuții clare, ceea ce duce la o irosire a resurselor.
În fine, el subliniază că aproximativ 4.000 de firme de stat continuă să funcționeze, dar acestea servesc în principal intereselor personalului de partid, fiind, de fapt, privatizate în favoarea unor indivizi specifici.
