Pe 30 august, românii sărbătoresc ziua onomastică a Sfântului Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului, recunoscut și în calendarul greco-catolic.
Sfântul Alexandru a fost patriarh între anii 314 și 337, având un rol esențial în combaterea ereziei ariene. Această doctrină, promovată de preotul Arie din Alexandria, afirma că Fiul lui Dumnezeu nu are aceeași natură cu Tatăl, ceea ce a generat controverse majore în cadrul Bisericii. Alexandru, împreună cu Atanasie al Alexandriei, a participat activ la Sinodul I ecumenic, unde s-au formulat răspunsuri ortodoxe împotriva acestei erezii.
Din scrierile sale, doar câteva epistole au supraviețuit, printre care se numără și cele care discută despre relația dintre trup și suflet. Sfântul Alexandru a subliniat că Fiul lui Dumnezeu nu a fost creat din nimic, ci născut din Tatăl, având o esență identică cu a acestuia.
Numele Alexandru, de origine persană, a fost purtat de numeroși conducători de-a lungul istoriei. Celebra figura istorică Alexandru Macedon, cunoscut ca „cel Mare”, a contribuit la popularizarea acestui nume, având un imperiu vast și influențând cultura greacă la nivel global. În folclorul românesc, numele Alexandru este asociat cu vitejia, având o semnificație de apărare și protecție.
În România, numele Alexandru a fost purtat de 22 de domnitori din Țara Românească și Moldova, evidențiind tradiția și importanța acestuia în istoria națională.
