În 2005, Ion Iliescu, liderul PSD, le spunea colegilor săi „dragi tovarăși”, un exemplu clar că trecutul comunist încă influențează gândirea și acțiunile celor din sistem, chiar și la 15 ani de la căderea regimului. Deși România se prezintă ca o democrație, unii critici sugerează că aceasta rămâne o umbră a unei democrații autentice.
Ascensiunea lui Iliescu la conducerea statului a fost marcată de controverse, mai ales având în vedere legăturile sale cu structurile de putere ale fostului regim. Mulți consideră că el a contribuit la deteriorarea prosperității naționale, îndepărtând familii din țară și afectând viitorul tinerelor generații, ceea ce ridică întrebări cu privire la moștenirea sa.
Iliescu este acuzat de responsabilitate nu doar pentru violențele din timpul revoluției, când au avut loc confuzii tragice între susținătorii aceleași cauze, ci și pentru violențele ulterioare, cum ar fi mineriadele. Corupția, nepotismul și politicile clientelare au fost văzute ca efecte directe ale regimului său, care a lăsat o amprentă profundă asupra încrederii românilor în instituțiile statului.
Astăzi, lipsa unor facilități industriale și infrastructura deficitară sunt adesea puse pe seama politicilor economice impuse de Iliescu, care au favorizat un sistem în care „merge și așa” a devenit o normă. Această mentalitate a afectat nu doar economia, ci și viața cotidiană a cetățenilor, care se confruntă cu nenumărate nedreptăți.
Moartea lui Iliescu aduce în discuție nu doar impactul său asupra istoriei recente, ci și întrebarea despre cum ar fi putut arăta România fără influența sa. Criticii afirmă că nu ar trebui să plângem după cei care au contribuit la perpetuarea unui sistem corupt și ineficient.
