Sfinții mucenici Adrian și Natalia sunt sărbătoriți anual pe 26 august, fiind recunoscuți ca apărători ai familiei ortodoxe.
Adrian și Natalia au trăit în orașul Nicomidia, în perioada domniei împăratului Maximian. Aceștia sunt adesea descriși ca având una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din istorie. Adrian, un păgân care ocupa funcția de pretor, a decis să îmbrățișeze creștinismul după ce a fost impresionat de curajul a 23 de bărbați creștini supuși persecuțiilor. În fața împăratului, Adrian a declarat: „Nu, abia acum mi le-am aflat”, ceea ce a dus la încarcerarea sa.
După doar treisprezece luni de căsnicie, Adrian a fost torturat, iar Natalia a rămas alături de el, oferindu-i sprijin moral. Când a venit momentul să se despartă, Natalia l-a întâmpinat acasă cu teamă că soțul ei a renunțat la credință. Însă, când a aflat motivul vizitei sale, bucuria a înlocuit îngrijorarea. În drumul lor spre temniță, Natalia l-a încurajat să nu se lase descurajat de suferințele pământești.
După o serie de torturi îngrozitoare, Adrian și ceilalți creștini au murit în urma unor pedepse brutale ordonate de împărat. La scurt timp după moartea lui Adrian, Natalia a avut o viziune în care soțul ei îi spunea că se va reuni cu el în ceruri. După o perioadă, Natalia a murit și ea, alăturându-se lui Adrian în împărăția lui Dumnezeu.
Conform tradiției, Natalia a ascuns mâna soțului său pentru a-i proteja rămășițele. A fost o furtună care a distrus focul în care trupurile mucenicilor ar fi fost aruncate. Moaștele lor au fost transportate la Arghiropole, unde au fost așezate într-o biserică. După ce a fost cerută în căsătorie de un păgân, Natalia a fugit pentru a se ruga la moaștele soțului ei, având o moarte liniștită, înconjurată de sfințenie.
