Situația din Iran continuă să se înrăutățească, iar impactul conflictului asupra comunității iraniene din diaspora este profund. Simin Goodarzi, o fostă asistentă medicală de 63 de ani, trăiește un coșmar al incertitudinii. De când bombardamentele au început să lovească orașele Teheran și Shiraz, familia ei este inaccesibilă.
Regimul iranian a impus un blackout total al comunicațiilor, lăsând mulți iranieni din afaceri în întuneric total în legătură cu cei dragi. Simin își petrece nopțile în fața ecranului, căutând disperată vești prin WhatsApp și Instagram. "Dorm doar trei ore pe noapte sau patru, dacă am noroc", povestește ea, subliniind anxietatea care îi domină viața.
Ultima informație despre verișoara ei, aflată în Terapie Intensivă în urma unei intervenții chirurgicale, a venit acum nouă zile. Întrebarea care o bântuie este: "Dacă mai este în spital, a supraviețuit atacurilor?". Această tăcere digitală devine o armă în mâinile regimului.
În acest context alarmant, tactica milițiilor Bassidji de a se dispersa în cartiere rezidențiale face ca civilii să fie expuși riscurilor majore. Orice atac asupra regimului ar putea avea consecințe devastatoare pentru viețile nevinovate. În orașe precum Minab și Shiraz, numărul victimelor civile este în creștere, iar lipsa accesului la internet transformă mesajele de evacuare în simple iluzii. Localnicii se află într-o capcană, prinși între teroarea dictaturii și amenințările bombardamentelor.
