În calendarul ortodox, există mai multe sărbători dedicate pomenirii celor decedați. Credincioșii pot să participe la slujbe de pomenire ori de câte ori simt nevoia de a-i aminti pe cei dragi. În regiunile unde ortodocșii și catolicii conviețuiesc, cum ar fi Ardealul, obiceiurile s-au influențat reciproc, având loc celebrarea Zilei Morților pe 1 noiembrie. Totuși, ortodocșii dedică prima sâmbătă din noiembrie, cunoscută și sub numele de Moșii de toamnă, pentru a-i pomeni pe cei adormiți.
Termenul „moși” provine din cuvântul „strămoși”, referindu-se atât la cei decedați, cât și la sărbătorile ce le sunt dedicate. În această zi, credincioșii își scriu numele celor dragi pe un pomelnic pe care preotul îl citește în timpul Liturghiei. Este o zi în care muncile casnice sunt interzise, iar credincioșii se dedică rugăciunilor pentru sufletele celor adormiți. Aceasta coincide cu ziua în care Hristos a stat în mormânt, simbolizând eliberarea celor drepți adormiți.
Gospodinele, atât din mediul rural cât și din cel urban, pregătesc colivă și alte bucate pentru a fi sfințite și împărțite în memoria celor adormiți. Se obișnuiește ca alimentele să fie cele preferate de cei decedați. De asemenea, este o practică comună ca mesele să fie pline cu mâncare caldă, simbolizând ospitalitatea și amintirea. De multe ori, în trecut, farfuriile erau realizate din lut și acoperite cu prosoape țesute manual.
În această zi, nu se plâng cei adormiți, ci se arată respectul și iubirea față de ei prin pomenire. Aceasta este o ocazie de a conștientiza legătura cu cei care ne veghează dincolo de moarte și de a ne exprima dragostea față de ei prin rugăciuni. Marele teolog Alexandre Schmemann a subliniat importanța rugăciunii pentru cei decedați ca o manifestare a iubirii Bisericii, evidențiind unitatea dintre cei vii și cei morți în Hristos.
