Ciocănitoarea de munte, cunoscută și sub denumirea de ciocănitoare cu trei degete, este o specie rară în România, având habitatul restrâns la pădurile bătrâne de conifere. Această pasăre tăcută face ca observarea ei să fie o provocare, iar imaginile surprinse de camerele de monitorizare din Parcul Național Piatra Craiului sunt cu adevărat spectaculoase.
Deosebită prin căciulița galbenă, spre deosebire de ciocănitorile clasice, care au căciuli roșii, ciocănitoarea de munte preferă să își construiască cuiburile în arbori uscați sau foarte bătrâni, lăsându-le în picioare. În luna mai, femela depune între 4 și 6 ouă, iar amândoi părinți se implică în incubare și îngrijirea puilor. Aceștia se separă de părinți în timpul verii, căutând noi teritorii.
Puii emite sunete distinctive atunci când cer mâncare, asemănătoare unui cârâit continuu, care poate fi comparat cu zgomotul unui motor sau al unor insecte. Pe lângă aceste sunete, ciocănitoarea de munte produce și diverse sunete de alarmă și chemare, similare cu cele ale altor ciocănitori.
Fiind o pasăre teritorială, ciocănitoarea de munte își apără habitatul de la an la an, având conflicte cu specii precum ciocănitoarea pestriță mare și ciocănitoarea cu spate alb, care sunt la rândul lor rare și pretențioase.
