În 1988, la finalul regimului comunist, județul Brașov se afla pe locul șase la nivel național în ceea ce privește numărul de angajați ai Departamentului Securității Statului (DSS), conform documentelor de arhivă din dosarul Cabinetului Iulian Vlad. Dintre cei 14.629 de angajați ai DSS, aproximativ 1.200 erau muncitori civili.
Inspectoratul Județean de Securitate Brașov (S.J. Brașov) se distinge printr-un număr semnificativ de cadre, depășind 200 de angajați, atât operativi, cât și tehnici. Aceasta reflectă importanța județului ca un nod industrial major, cu uzine precum Steagul Roșu și Tractorul, dar și ca destinație turistică frecventată de vizitatori străini, precum Poiana Brașov.
Pe 24 septembrie 1988, se contura o structură represivă împărțită în trei segmente principale, care sublinia gradul de supraveghere și control în această zonă.
