Tatăl fostului președinte Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, a avut un rol semnificativ în mișcarea comunistă din România, fiind cunoscut pentru activitățile sale de propagandă în perioada în care Partidul Comunist era interzis. Născut pe 28 septembrie 1901 în Oltenița, a avut o educație limitată și a lucrat ca mecanic la diverse fabrici, inclusiv la Fabrica de Avioane din Brașov.
Activitatea sa comunistă a dus la mai multe arestări, prima dată în 1927, când a fost condamnat pentru fals în acte, petrecând trei luni în penitenciarul Văcărești. După eliberare, Alexandru Iliescu a continuat să colaboreze cu Partidul Comunist, chiar și în condiții de ilegalitate.
În 1928, a fost concediat de la Fabrica de Avioane pentru activitatea sa de propagandă comunistă și s-a mutat la București, unde s-a dedicat mai intens mișcării. Ion Iliescu, născut pe 3 martie 1930, a fost lăsat în grija bunicilor pentru ca tatăl său să participe la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din România, organizat în 1931 la Moscova.
Alexandru Iliescu a fost arestat din nou în 1939, fiind condamnat la șase luni de închisoare pentru activități comuniste. A fost implicat în diverse conflicte interne în partid, susținându-l pe Lucrețiu Pătrășcanu, iar în 1940, a fost arestat din nou, petrecând următorii patru ani în lagăre de muncă. După 23 august 1944, Alexandru Iliescu a fost exclus din Partidul Comunist și nu a mai avut un rol activ în politica vremii.
Decedat în 1945 la vârsta de 44 de ani, Alexandru Iliescu a fost omagiat de foștii săi camarazi, cuvintele „Căzut la datorie” fiind încrustate pe piatra sa funerară.
