În primii ani ai regimului comunist, România a fost martora unei transformări rapide, cu orașe construite de la zero în jurul unor industrii strategice. Un exemplu reprezentativ este orașul Victoria, situat în județul Brașov.
În perioada postbelică, România a intrat într-o relație economică strânsă cu Uniunea Sovietică, care a dus la crearea Sovromurilor, societăți mixte româno-sovietice ce aveau scopul de a exploata resursele naturale ale țării. Această colaborare a permis sovieticilor să preia controlul asupra bogățiilor României, generând pierderi semnificative pentru economia națională.
În regiunile cu resurse naturale abundente, au fost ridicate orașe noi, inspirate de arhitectura sovietică, menite să găzduiască muncitori din întreaga țară, dar și oficiali sovietici. Victoria a fost construită în jurul unei uzine de pulberi explozive, având rădăcini în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Orașul a evoluat rapid după război, în jurul unui combinat chimic care a apărut în zonă. Structurile rezidențiale au fost concepute conform modelului orașelor mono-industriale din Uniunea Sovietică, având clădiri cu încăperi generoase și două etaje. Un arhitect georgian a contribuit la planificarea acestui oraș.
Potrivit unui articol din 1956, Victoria a fost noul oraș muncitoresc care a început să prindă viață în 1949, având la acel moment 2.700 de locuitori. Autoritățile comuniste l-au prezentat ca exemplu de realizare și dezvoltare urbană.
Localnicii erau în majoritate angajați ai combinatului chimic, care a fost motorul economic al așezării. De-a lungul anilor, populația orașului a crescut, ajungând să depășească 10.000 de locuitori. Începând cu anii '90, însă, industria chimică a intrat într-un declin accentuat, iar orașul a suferit transformări semnificative.
În prezent, Victoria păstrează caracteristicile arhitecturale din anii '50, cu cartiere muncitorești aproape intacte. Numărul locuitorilor a scăzut sub 6.500, iar industria nu mai joacă rolul central pe care îl avea odată.
