Noaptea de Sânziene, sărbătorită pe 24 iunie, coincide cu festivitatea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și marchează o perioadă semnificativă în calendarul popular, denumită și „înjumătățirea anului”. Această sărbătoare este profund legată de cultul recoltei și al vegetației, îmbinând elemente din tradiția populară cu influențe creștine și o notă de magie.
În această noapte, se consideră că natura atinge un moment de liniște, iar forțele benefice și cele malefice ajung la apogeu, permițând realizarea de minuni. Potrivit folclorului, Sânzienele sunt zâne frumoase care se adună în hore, împrăștiind puteri speciale asupra plantelor, transformând florile și ierburile în remedii pentru diverse afecțiuni.
Se crede că în Noaptea Sânzienelor, aceste zâne zboară pe cer sau umblă pe pământ, cântând și oferind rod holdelelor, înmulțind animalele și apărând recoltele de fenomene meteorologice nefavorabile. Ignorarea sărbătorii de către oameni poate atrage supărarea Sânzienelor, care nu ezită să pedepsească pe cei care le neglijează.
Originea Sânzienelor se leagă de un vechi cult geto-dacic dedicat Soarelui, iar miturile românești le descriu ca fiind zâne care aduc prosperitate și sănătate. Aceste legende au fost influențate de mitul roman al Dianei și de tradițiile creștine, având un personaj feminin emblematic, Ioana Sânziana, care a evoluat în diverse forme de-a lungul timpului.
Astfel, sărbătoarea de Sânziene rămâne o manifestare bogată de tradiții, simbolizând nu doar frumusețea naturii, ci și echilibrul dintre forțele divine și cele ale pământului.
