Imnul național al României, „Deșteaptă-te, române!”, a fost compus în anul 1848 de către Andrei Mureșianu și George Ucenescu. Acesta a fost cântat pentru prima dată în iunie 1848 la Brașov, înainte de a deveni oficial imnul național, după Revoluția din 1989. Cu toate acestea, din 1998, ziua de 29 iulie a fost stabilită ca Ziua Imnului Național, pe baza unei interpretări istorice contestate.
Decizia Parlamentului de a selecta această dată a fost considerată de unii ca o eroare, având în vedere că imnul a fost creat la Brașov cu o lună înainte de evenimentul din Râmnicu-Vâlcea, unde a fost sărbătorită aprobarea Constituției, iar imnul a fost menționat în contextul altor cântece patriotice.
În acest context, în Piața Tricolorului din Brașov, se organizează ceremonii oficiale pentru a marca Ziua Imnului, la care participă autorități locale și militari. Ceremonia include o binecuvântare religioasă, alocuțiuni și interpretarea imnului național, urmate de o defilare militară.
Profesorul Vasile Oltean, un istoric dedicat, a subliniat importanța corectării acestei erori istorice și a făcut apel la recunoașterea meritelor brașovenilor în crearea imnului. Eforturile sale de a aduce claritate asupra paternității imnului s-au concretizat în lucrări și memorii adresate instituțiilor de decizie din România.
Controversele privind paternitatea melodiei continuă, unii istorici susținând că Andrei Mureșianu ar fi fost și autorul melodiei, bazându-se pe mărturii ale soției sale, Susana Mureșianu. Această discuție scoate în evidență complexitatea istoriei imnului și necesitatea de a recunoaște contribuțiile celor doi autori.
În concluzie, deși imnul național trebuie sărbătorit, data aleasă ridică întrebări și provoacă dezbateri, fiind esențial să se aducă în prim-plan adevărul istoric.
