România dispune de o structură energetică variată și economică, incluzând hidrocentrale, energie nucleară, gaz, cărbune și surse regenerabile. Cu toate acestea, cetățenii se confruntă cu tarife ridicate la energie. O analiză realizată de un expert în domeniu scoate la iveală că fragmentarea sistemului energetic și regulile actuale de funcționare contribuie la această situație.
Problema nu constă în liberalizarea pieței, ci în arhitectura creată în anii 2000, când sistemul integrat a fost divizat în companii independente de producție pe tipuri de energie.
Într-un sistem integrat, resursele mai ieftine, precum energia hidro și nucleară, ar trebui să compenseze costurile celor mai scumpe, cum ar fi gazul și cărbunele, generând un preț mediu favorabil. Însă, prin separarea producătorilor, fiecare companie își prioritizează propriile profituri, neavând stimulente să reducă prețul global.
Producătorii mai ieftini preferă să vândă energia la prețuri ridicate pe piață, iar planificarea integrată a fost înlocuită de interese comerciale diferite și adesea contradictorii. "Am organizat separat costurile de producție, dar am păstrat un mecanism care uniformizează prețurile de vânzare la nivelul ofertei marginale scumpe", afirmă expertul, subliniind că diferența dintre cost și preț devine profit pentru producători, fără a se traduce în beneficii economice pentru consumatori.
Piața de energie funcționează pe baza mecanismului european numit Ordin de Merit, prin care producătorii sunt selectați în funcție de costul de producție, dar toți sunt remunerați la prețul celei mai scumpe surse necesare pentru satisfacerea cererii. Acest sistem poate duce la prețuri ridicate pentru consumatori.
