Cuvioasa Teodora de la Sihla a fost recunoscută ca prima româncă trecută în rândul sfinților, fiind prăznuită pe 7 august. Deși în calendarul ortodox există și alte sfinte de origine română, doar Teodora s-a născut și a trăit în România. Celelalte două, Cuvioasa Parascheva și Mucenița Filofteia, au origini externe, prima provenind din Turcia, iar cea de-a doua din Bulgaria.
Proclamarea sfințeniei Cuvioasei Teodora a avut loc pe 20 iunie 1992, după o perioadă de peste 200 de ani de la moartea sa, survenită în secolul XVIII. Teodora s-a născut în satul Vânători-Neamț, iar tatăl său era un paznic al Cetății Neamț.
După ce a fost căsătorită împotriva voinței sale, Teodora a ales să îmbrățișeze viața monahală, influențată de duhovnicul său. A devenit călugăriță la Schitul Vărzărești, dar a fost nevoită să părăsească locul din cauza atacurilor turcilor. S-a retras apoi în munții Vrancei, unde s-a nevoit în rugăciune și post.
După mai multe încercări, inclusiv un atac al otomanilor, Teodora a fost salvată printr-o minune, când stânca din peștera în care se adăpostea s-a crăpat, oferindu-i astfel scăpare. În viața sa de pustnică, a obținut daruri spirituale, cum ar fi rugăciunea de foc și darul facerii de minuni.
