Gardul ce desparte două proprietăți nu este doar o chestiune estetică, ci și o obligație legală ce contribuie la menținerea unor relații armonioase între vecini. De multe ori, dezbaterile referitoare la cine ar trebui să construiască gardul sau să suporte cheltuielile de reparație pot degenera, mai ales în situații în care relațiile dintre proprietari nu sunt cele mai bune.
Legea română oferă clarificări în acest sens, dar permite și înțelegeri amiabile între părți. Conform Codului Civil, delimitările dintre proprietăți, inclusiv gardurile, sunt considerate "despărțituri". Articolul 660 stipulează că orice zid sau gard situat la limita a două terenuri este, prin prezumție, în coproprietate, cu excepția cazului în care există dovezi contrare.
Acest aspect este important nu doar în contextul relațiilor de vecinătate, dar și pentru clarificarea limitelor proprietății, protejarea intimității și asigurarea unui grad minim de siguranță. Gardul servește ca un reper util în tranzacțiile imobiliare și lucrările de cadastru, indicând clar extinderea proprietății fiecărui proprietar.
