Recunoștința reprezintă abilitatea de a aprecia binele din jur, în timp ce bunătatea se referă la dorința de a ajuta pe ceilalți. Aceste două trăsături sunt esențiale pentru dezvoltarea relațiilor sănătoase, contribuind la reducerea comportamentelor agresive și la întărirea motivației interne. Deși multe familii practică politețea, această calitate poate fi eclipsată de rutina zilnică și de timpul petrecut în fața ecranelor.
Părinții pot promova bunătatea prin exemple concrete, cum ar fi a le mulțumi celor care îi ajută sau prin stabilirea unui ritual de recunoștință la masa de seară, în care fiecare membru al familiei să împărtășească un motiv de apreciere. De asemenea, citirea unor povești care ilustrează ajutorul reciproc și recunoașterea comportamentelor frumoase ale copiilor pot întări aceste valori.
Specialiștii subliniază că aceste abilități trebuie cultivate constant, nu doar în momente speciale. Modelarea comportamentului, discuțiile despre emoții și aprecierea gesturilor de bunătate sunt metode esențiale pentru a dezvolta recunoștința în viața de zi cu zi.
În ceea ce privește dezvoltarea acestor valori pe etape de vârstă, copiii cu vârste între 2 și 5 ani învață prin imitație. Tonul și modul în care părinții exprimă recunoștința devin exemple pentru ei. Este important ca părinții să evite lecțiile lungi, optând pentru activități scurte și repetitive, precum „Spunem mulțumesc pentru că X ne-a ajutat” sau „Îl întrebăm pe colegul cum se simte”. Activitățile de tip joc, cum ar fi „Vânătoarea de fapte bune” sau „Cutia emoțiilor”, pot facilita învățarea prin distracție.
Până la grădiniță, este crucial ca micuțul să înțeleagă impactul pozitiv al acțiunilor sale, de exemplu, prin observația că un gest de bunătate a generat o reacție fericită din partea celor din jur.
