În urmă cu aproximativ 300 de ani, Imperiul Otoman a transformat profund structura de putere din Principatele Române, aducând în locul boierilor locali elite grecești și albaneze. Această schimbare a introdus obiceiuri orientale, lăsând o amprentă durabilă asupra culturii politice și sociale a românilor, efecte ce se resimt și în zilele noastre.
România a navigat timp de secole între influențele Occidentului și Orientului. La începutul evului mediu, tendința a fost de occidentalizare, având loc inițiative de modernizare a principatelor. Însă în secolul al XVIII-lea, influența turco-balcanică a câștigat teren, lăsând urme profund în societatea românească.
Domnitorii români au fost adesea o povară pentru otomani, având în vedere că mulți dintre ei căutau alianțe cu puterile europene, cum ar fi Habsburgii. Mihai Viteazul este un exemplu relevant în acest sens. Politica duplicitară a lui Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, a culminat cu decapitarea sa de către turci, după ce a încercat să joace atât cu otomanii, cât și cu austriecii.
În Moldova, Dimitrie Cantemir, inițial apropiat de turci, a trecut de partea rușilor. Aceste trădări au dus la decizia turcilor de a aduce domnitori fanarioți pe tronurile Principatelor, marginalizând aristocrația românească. Acești fanarioți, moștenitori ai grecilor din Constantinopol, erau comercianți și proprietari de magazine, care au acumulat averi și au investit în educația urmașilor lor.
Începând cu 1711, când Nicolae Mavrocordat a fost numit domnitor în Moldova, fanarioții au început să își exercite influența asupra administrației locale. Aceștia erau folosiți de otomani pentru a-și susține interesele, iar numirea lor în funcții era adesea obținută prin mită.
Regimul fanariot a fost marcat de corupție și abuzuri, resimțite în special de țărani. Taxele și impozitele impuse de otomani și fanarioți au crescut considerabil, iar românii erau obligați să furnizeze bunuri la prețuri preferențiale. Această situație a dus la o descurajare economică profundă, iar veniturile locale erau deseori confiscate.
Starea de insecuritate a fost exacerbata de conflictele dintre turci, austrieci și bandiți, ceea ce a dus la o atmosferă de haos și corupție endemică în Principate. Timpul fanarioților a fost astfel un moment definitoriu în istoria României, marcând o perioadă de instabilitate politică și socială.
