În România, legislația reglementează concediul pentru creșterea copilului prin OUG nr. 111/2010, care oferă drepturi părinților, adoptatorilor și persoanelor care au în plasament copii. Acest concediu poate dura până la 2 ani, sau 3 ani în cazul copiilor cu dizabilități, iar pentru a beneficia de el, solicitantul trebuie să fi realizat venituri impozabile timp de cel puțin 12 luni în ultimii 2 ani înainte de nașterea copilului.
O întrebare comună este dacă perioada acestui concediu se consideră vechime în muncă. Conform legislației, răspunsul este afirmativ. Timpul petrecut în concediul pentru creșterea copilului este asimilat stagiului de cotizare și vechimii în muncă, având un impact asupra drepturilor de pensie și a altor beneficii sociale.
Potrivit OUG nr. 111/2010, perioada în care se beneficiază de concediu pentru creșterea copilului este luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Conform Legii nr. 360/2023, statutul de stagiu de cotizare se aplică și în cazul indemnizației pentru creșterea copilului, ceea ce ajută la determinarea duratei minime necesare pentru pensionare.
Recunoașterea acestei perioade este crucială, în special în sectoare unde vechimea influențează salariul și promovarea. În sectorul public, de exemplu, vechimea afectează salariile și gradele profesionale. Deși reglementările din sectorul privat sunt mai flexibile, angajatorii trebuie să țină cont de această perioadă în calculul vechimii totale.
Pe durata concediului, persoanele beneficiază de indemnizație și rămân asigurate în sistemul de sănătate, fără a plăti contribuții. De asemenea, angajatorii nu pot înceta contractele de muncă în această perioadă. Astfel, legislativul român protejează drepturile părinților, asigurându-se că timpul dedicat creșterii copiilor nu afectează negativ carierele lor.
