În anii '70, Ci-Co a devenit un simbol al României, evocând amintiri dulci-acrișoare pentru cei care au crescut înainte de 1989. Această băutură carbogazoasă a fost privită ca o alternativă locală la sucurile de import, fiind produsă în condiții specifice, cu sticle returnabile și un termen de valabilitate foarte scurt.
Ideea din spatele Ci-Co a fost concepută de Ion Ceaușescu, fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu, care a propus crearea a 70 de fabrici de conserve, fiecare având o secție dedicată pentru sucuri. Scopul era valorificarea maximă a fructelor și legumelor cultivate în România, transformându-le într-o băutură apreciată de populație.
Numele Ci-Co provine din combinația „CI” pentru citrice și „CO” pentru cola, sugerând o băutură care să rivalizeze cu produsele occidentale. Deși nu conținea cola, Ci-Co era o băutură acidulată cu un gust dulce, derivat din concentrate naturale, procesate local sau obținute prin schimburi comerciale cu alte state.
În ceea ce privește producția, Ci-Co era disponibil în variante cu concentrat de portocale din Grecia sau Israel, iar la Brașov se fabricau concentrate din mere, struguri și cătină. Rețetele erau elaborate cu ajutorul specialiștilor de la Institutul de Chimie Alimentară, având ca scop crearea unei băuturi cu un gust plăcut și ingrediente locale. Fără conservanți, Ci-Co avea o durată de valabilitate de doar o săptămână.
Producția a început în 1970 la Întreprinderea de Produse Alimentare București, care avea șase fabrici în capitală. Majoritatea sticlelor erau curățate manual, iar sucul era turnat cu ajutorul unei pâlnii. Procesul de etichetare se făcea tot manual, cu lipici, cu excepția unei fabrici care utiliza o linie automată importată din Franța. Până în anii '80, fabrica producea circa 600.000 de sticle pe zi.
Deși Ci-Co nu mai este disponibil pe piață, brandul rămâne parte din istoria consumului românesc, fiind uneori menționat în expoziții dedicate perioadei comuniste. Gustul său distinct poate fi doar vag reprodus de sucurile artizanale, dar amintirile și contextul său istoric îl fac cu adevărat unic.
