Analistul politic Dan Andronic a publicat recent detalii din discuțiile sale cu diplomatul Ioan Donca, care oferă o viziune diferită asupra lui Nicolae Ceaușescu. Fostul ambasador povestește despre întâlnirile de vârf și despre modul în care liderul român reușea să impresioneze prin memorie și inteligență, evidențiind transformările din ultimul deceniu al regimului.
În cadrul unei conversații, Dan Andronic a dorit să afle cum era, cu adevărat, Ceaușescu, dincolo de percepțiile formate după 1989. Ioan Donca, care a petrecut peste două decenii alături de liderul comunist, a explicat cum a asistat la discuțiile de înalt nivel și la mecanismele protocolului diplomatic, care dezvăluie o imagine mai complexă decât cea cunoscută publicului.
Donca a subliniat că a participat la numeroase întâlniri, unde a observat pregătirile detaliate și coregrafia diplomatică prin care Ceaușescu se prezenta în fața oficialilor străini. „22 de ani am stat lângă el”, a spus el, descriind cum a asistat la negocieri și strategii.
Un aspect interesant menționat de Donca este modul în care Henry Kissinger era întâmpinat de Ceaușescu, fiind lăsat să aștepte câteva minute înainte de a fi primit. Această practică, deși nu a fost numită explicit „teatru”, era o strategie calculată pentru a sublinia puterea liderului român.
Un document desecretizat din 1974 confirmă influența semnificativă a lui Ceaușescu în perioada respectivă, Kissinger cerând opinia sa în mod repetat, contrazicând astfel imaginea ulterioară a unui lider lipsit de relevanță internațională. Donca a afirmat că stenogramele acestor întâlniri au fost păstrate cu rigurozitate, existând concordanță între cele redactate de români și cele realizate de americani.
Din mărturiile lui Donca reiese un portret al lui Ceaușescu ca fiind un lider cu o inteligență nativă remarcabilă și o memorie exceptională. Donca a adăugat că Ceaușescu prefera să vorbească liber în întâlniri, impresionând adesea prin acuratețea detaliilor.
Un moment semnificativ din discuțiile cu Kissinger a fost afirmația lui Ceaușescu că „Epoca în care dumneavoastră și rușii împărțeați lumea s-a terminat”, subliniind o atitudine de încredere în sine, nu una de complexitate provincială. De asemenea, Donca a menționat că respectul lui Kissinger față de Ceaușescu era autentic și nu doar o formalitate diplomatică.
Pe de altă parte, Donca a observat o degradare a lui Ceaușescu după 1980, evidențiind schimbările fizice și mentale ale acestuia. Ritualurile din timpul vizitelor externe, cum ar fi modul în care trebuia să se așeze pentru a-i oferi lui Ceaușescu o senzație de siguranță, reflectă o dinamică complexă de putere.
