Salvamontiștii din România au oferit recomandări importante privind intervenția în cazul mușcăturilor de viperă. În țară, viperele, în special vipera comună (Vipera berus), sunt întâlnite în regiunile montane, inclusiv în Carpați și în masivele Piatra Craiului și Făgăraș.
Manifestările clinice ale unei mușcături de viperă variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi cantitatea de venin injectată și starea de sănătate a victimei. Efectele veninului pot fi locale, cum ar fi umflarea zonei mușcate, sau sistemice, ce includ febră, dureri abdominale, dificultăți de respirație și, în cazuri rare, deces.
Mușcăturile de viperă sunt clasificate în funcție de severitate:
- Gradul 0: fără reacție toxică – doar urme ale mușcăturii.
- Gradul 1: reacție toxică minimă – umflături locale.
- Gradul 2: reacție toxică moderată – umflare extinsă și simptome sistemice ușoare.
- Gradul 3: reacție toxică severă – umflături extinse și șoc.
Măsurile de prim ajutor includ:
- Liniștirea pacientului și evitarea mișcărilor inutile.
- Apelarea serviciilor de urgență (112) pentru a raporta incidentul.
- Curățarea plăgii cu apă curată sau oxigenată.
- Îndepărtarea bijuteriilor de pe membrul afectat pentru a preveni complicațiile.
- Aplicarea unui pansament elastic pentru a limita răspândirea veninului.
- Imobilizarea membrului afectat.
Este interzisă practicarea inciziilor sau aspirarea veninului. În caz de șoc anafilactic, este necesară administrarea de adrenalină. Transportul pacientului la spital trebuie realizat cu prudență, folosind o targă, pentru a evita orice mișcare bruscă.
Serul antiviperin se administrează exclusiv în spital, în funcție de gravitatea mușcăturii.
