Actul de donație reprezintă o acțiune prin care proprietarul transferă liber dreptul de proprietate asupra unei case, de obicei în cadrul familiei. Această procedură, deși nobilă, poate conduce la dispute legale, mai ales în cazul unor relații tensionate sau neînțelegeri între moștenitori.
Conform Codului Civil, donația este un contract solemn, iar pentru ca aceasta să fie validă, trebuie autenticată de un notar. Donatorul trebuie să își exprime clar intenția de a ceda proprietatea, fără a primi nimic în schimb. Beneficiarii pot fi membri ai familiei sau persoane externe, atâta timp cât consimțământul este liber exprimat.
Donația este, în mod normal, irevocabilă, dar există excepții. Actul poate fi contestat în instanță dacă donatarul se comportă cu ingratitudine față de donator sau dacă nu îndeplinește obligațiile stipulate în contract. De exemplu, dacă donatorul a prevăzut o clauză prin care donatarul trebuie să asigure întreținerea acestuia, nerespectarea acestei clauze poate fi motiv de revocare.
În cazul în care donația se dovedește a fi făcută pentru a evita plata datoriilor, creditorii pot solicita anularea acesteia. Procesul de revocare implică o acțiune în instanță, unde donatorul trebuie să prezinte dovezi clare, cum ar fi comportamente abuzive sau nerespectarea obligațiilor asumate.
Moștenitorii care se consideră nedreptățiți au, de asemenea, dreptul de a contesta donația, în special dacă aceasta le afectează drepturile legale. Rezervatarii, cum ar fi copiii și soțul supraviețuitor, au dreptul la o cotă minimă din moștenire, ceea ce înseamnă că donațiile excesive către un singur moștenitor pot fi contestate printr-o acțiune în reducerea liberalităților. Această procedură poate duce la anularea parțială a donației sau la restituirea unei părți din valoarea imobilului.
