Un proiect semnificativ pentru Brașov revine în atenția autorităților locale, după ce a fost considerat abandonat. În cadrul unei ședințe recente a Consiliului Local, aleșii vor analiza două propuneri esențiale: aprobarea unui studiu de fundamentare și adopția caietului de sarcini pentru concesionarea lucrării. Estimat la peste 100 de milioane de euro, contractul de concesiune promite să transforme radical sistemul de trafic și parcările din centrul orașului.
Informații despre parcarea din Parcul Nicolae Titulescu
Noua parcare va fi construită complet subteran, cu scopul de a menține și reamenaja spațiul verde de deasupra. Aceasta va avea minimum două niveluri subterane, oferind aproximativ 440 de locuri de parcare. Suprafața totală va fi de 7.680 mp, cu dimensiuni estimative de 64 m lățime și 125 m adâncime. Investiția este evaluată la 11.790.000 euro (fără TVA), iar durata lucrărilor este estimată la 18 luni de la demararea acestora.
Accesibilitate și configurație
Accesul auto va fi realizat prin patru puncte dedicate, astfel încât să se evite conflictele de sens. Vor exista două intrări pe strada Nicolae Iorga și două pe Bulevardul Eroilor. De asemenea, accesul pietonal va fi facilitat prin scări și ascensoare, orientate spre cele două artere principale, pentru a asigura o conectivitate rapidă cu zona comercială și administrativă.
Concesiune pe termen lung și aspecte financiare
Concesionarul selectat va gestiona noua parcare timp de 49 de ani, iar contractul va include și Parcarea Regina Maria, care dispune de 306 locuri. Estimările financiare sugerează venituri totale de aproximativ 518.600.000 lei (aproximativ 101,9 milioane euro) pentru întreaga perioadă de concesiune, cu diverse procente de redevență în funcție de veniturile obținute.
Îngrijorări legate de mediu și patrimoniu
Deși documentația proiectului afirmă că acesta respectă principiile urbanismului sustenabil, detaliile privind reamenajarea spațiului verde sunt limitate. În plus, capitolul referitor la protecția mediului și a patrimoniului din zona istorică ridică semne de întrebare, menționând doar necesitatea de a corela soluțiile tehnice cu cerințele urbanistice și de mediu.
