Pe 23 august, România celebrează Ziua Națională a Comemorării Victimelor Fascismului, Nazismului și Comunismului, o dată semnificativă în istoria recentă a țării. Această zi a fost oficializată prin Legea nr. 198/2011, având ca scop recunoașterea suferințelor îndurate de români sub regimurile totalitare din secolul XX.
Inițiativa de a institui această zi a pornit de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a propus în 2010 ca această dată să fie dedicată educării tinerilor și menținerii unei politici de memorie coerente. Legea a fost adoptată de Camera Deputaților pe 12 octombrie 2011, după ce a fost respinsă de Senat, iar promulgarea a avut loc pe 7 noiembrie 2011.
Legea reflectă recomandările din Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste și se aliniază cu inițiative europene similare, cum ar fi Declarația de la Praga din 2009 și recomandările Parlamentului European dedicate memoriei victimelor totalitarismului.
În plus, această zi coincide cu Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului. Un moment important în istoria Europei este semnarea pactului Ribbentrop-Molotov pe 23 august 1939, care a dus la împărțirea Europei de Est între cele două regimuri totalitare.
Pactul a generat o serie de ocupații și crime împotriva umanității, începând cu invazia Poloniei de către Germania nazistă, moment care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a subliniat că această alianță a avut consecințe devastatoare asupra Europei, inclusiv atacuri asupra populației evreiești și eliminarea elitelor anticomuniste din regiunile aflate sub influența sovietică.
Declarația de la Varșovia, adoptată în 2008 de Parlamentul European, a marcat prima comemorare oficială a acestei zile în 2011, sub egida Președinției poloneze a Uniunii Europene.
