Părintele Chiril Șaramet, un călugăr din județul Botoșani, a lăsat o amprentă profundă în comunitatea monahală românească. Originar din satul Dracșani, el a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea, unde a dezvoltat o strânsă legătură cu Sfântul Cuvios Paisie Olaru.
După ce a fost chemat la împlinirea serviciului militar, părintele Chiril a locuit o perioadă la Mănăstirea Lainici și la Schitul Lacuri. Împreună cu părintele Paisie, a continuat să-și aprofundeze credința la Mănăstirea Sihăstria, în anii '40, când Cuviosul Cleopa Ilie era egumen.
Cu toate că a fost supus rigorilor comuniste, Chiril a continuat să slujească cu devotament. După o perioadă de exil, a revenit la Sihăstria și a fost duhovnic la Mănăstirea Agapia, iar apoi egumen la Schitul Sihla.
În 1982, a plecat la Muntele Athos, unde a fost primit la Mănăstirea Prodromu, unde a trăit până în martie 1990, când a trecut la cele veșnice. Părintele Chiril este amintit pentru smerenia și dedicarea sa față de comunitate, având un impact durabil asupra monahismului românesc.
