Într-o lume agitată, tot mai mulți locuitori din Botoșani caută liniștea spirituală în mănăstirile din zonă, în special în weekenduri. Mănăstirile devin astfel locuri ideale pentru meditație și rugăciune, oferind o evadare din rutina zilnică.
Mănăstirea Balș, situată în comuna Frumușica, județul Botoșani, la aproximativ 7 kilometri de Flămânzi și 15 kilometri de Hârlău, este un astfel de loc. Deși mulți botoșăneni știu de existența acestei mănăstiri, puțini reușesc să o găsească, ea fiind ascunsă adânc în pădure.
Ridicată în urmă cu 260 de ani, conform documentelor din 1766, mănăstirea a fost fondată de Grigore Balș. De-a lungul timpului, a trecut prin multe încercări, inclusiv un incendiu provocat de un șătrar, dar a fost revitalizată în 1819 prin venirea monahiei Ecaterina Ursachi.
În 1835, cu sprijinul hatmanului Lascăr Sturza, a fost construită biserica de piatră care există și astăzi, împreună cu chilii pentru maici. Călugărița Irina a fost numită stareță în 1845, iar numărul monahiilor a crescut, ajungând la 55 în 1851.
De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit perioade de închidere, cea mai lungă fiind de 75 de ani, până în 1945. După redeschidere, a fost din nou închisă în 1959 din cauza regimului comunist.
În 1991, călugărul Isidor Bucătaru a reluat activitatea mănăstirii, găsind-o într-o stare de ruină, cu un cireș sălbatic crescut în altar. Cu multă muncă, a reușit să restaureze biserica, care a fost resfințită în 1996.
Azi, Mănăstirea Balș este un loc de pelerinaj pentru creștini din întreaga Moldovă, având ca hramuri „Sfânta Treime” și „Schimbarea la Față a Domnului”. Chiar dacă are puțini viețuitori, părintele stareț Isidor Bucătaru continuă să îngrijească acest loc sacru, atrăgând pelerini care revin mereu pentru liniștea și ospitalitatea oferite.
