Pe 14 septembrie, creștinii sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, un moment care marchează atât aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, cât și înălțarea acesteia de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335.
Într-un context contemporan, marcat de consumism și confort, părintele profesor Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe” din Botoșani, subliniază că semnificația Crucii depășește separarea, unind oamenii. El afirmă că, dincolo de provocările vieții, fiecare Cruce poartă cu sine speranța Învierii.
În cadrul discuției, părintele Dascălu explorează semnificația Crucii din perspectiva istorică și spirituală. „Crucea de acum 2000 de ani este un altar de jertfă și un simbol al bucuriei și victoriei”, explică el, făcând referire la scrierile Sf. Apostol Pavel care vorbesc despre puterea Crucii în fața răului.
El adaugă că omul este creat pentru a privi spre Cer și a-i cuprinde pe ceilalți, subliniind importanța echilibrului între iubirea față de Dumnezeu și cea față de aproapele. Termenul grecesc „anthropos” reflectă această dualitate, având semnificația de „viață verticală”.
În trecut, Crucea era un simplu instrument de tortură, dar răstignirea lui Hristos a transformat-o într-un simbol profund al iubirii divine și al umanității. „Hristos a arătat cât de mult poate greși omul și cât de mult îl iubește Dumnezeu,” afirmă părintele Dascălu.
El discută despre legătura dintre suferință și iubire, subliniind că, în calitate de creștini, privirea noastră trebuie să fie atât către Dumnezeu, cât și către oameni. „Între verticală și orizontală se află inima, punctul de întâlnire al suferinței și iubirii,” conchide părintele.
În final, părintele Dascălu invită la reflecție asupra semnificației Crucii în viețile noastre, afirmând că aceasta capătă sens doar prin Hristos. Interviul oferă o perspectivă profundă asupra jertfei, iubirii și legăturii dintre oameni și Dumnezeu.
