Moaștele Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan au fost recuperate după o perioadă de ignoranță. După martiriul său, trupul a fost lăsat neîngropat timp de două zile, până când Dreptul Gamaliel a intervenit, trimițând slujitori pentru a-l îngropa în satul său natal, Cafargamala.
A trecut o perioadă considerabilă în care mulți alți mucenici au adus sacrificiul suprem, iar Biserica a început să se bucure de libertate în timpul domniei lui Constantin cel Mare. În jurul anului 415, Episcopul Lucian a descoperit moaștele Drepților Nicodim, Gamaliel și Aviv, fiul lui Gamaliel, dar și pe cele ale lui Ștefan, care fuseseră uitate.
Moaștele au fost aduse cu mare cinste și așezate în Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim. Ulterior, un dregător din Constantinopol, Alexandru, împreună cu soția sa, Iuliana, au vizitat Ierusalimul și au construit o biserică dedicată Sfântului Ștefan.
În momentul în care Alexandru a simțit apropierea sfârșitului, a cerut să fie înmormântat lângă moaștele Mucenicului. După decesul său, soția sa a dorit să ducă rămășițele lui acasă, dar din greșeală a luat moaștele Sfântului Ștefan. La realizarea erorii, a anunțat autoritățile din Constantinopol, iar moaștele au fost aduse cu cinste în palatul imperial. Împăratul a construit o biserică dedicată Sfântului Ștefan, unde au fost așezate moaștele, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos.
