Drepturile angajaților în ceea ce privește concediile neefectuate au fost consolidate printr-o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ). Conform acestei decizii, salariatul își poate revendica contravaloarea în bani a zilelor de concediu neefectuate dacă angajatorul nu a facilitat exercitarea acestui drept.
Un caz semnificativ a fost adus în fața instanței de un fost procuror, care a solicitat plata a 146 de zile de concediu neefectuat între 2008 și 2020, perioadă în care a fost angajat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Tribunalul București a respins inițial cererea sa, invocând termenul de prescripție, dar procurorul a contestat decizia.
Decizia ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial pe 11 august, clarifică modul în care se aplică Codul Muncii. Astfel, angajatorii au obligația de a permite salariatului să își efectueze concediul în termen de 18 luni, începând cu anul următor. Compensarea în bani este permisă doar în cazul încetării raportului de muncă.
Mai mult, termenul de prescripție de 3 ani pentru cererea de plată a concediului neefectuat începe să curgă de la momentul încetării contractului de muncă. Dacă angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea de a lua concediul, dreptul la compensație rămâne valabil.
ÎCCJ a subliniat două situații esențiale: angajatul își păstrează dreptul la concediul neefectuat dacă angajatorul este responsabil pentru neefectuarea acestuia, dar își pierde acest drept dacă i s-a oferit oportunitatea de a-l lua și a refuzat.
Decizia instanței este în concordanță cu interpretările Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care susține că dreptul la concediul plătit nu poate fi anulat dacă angajatul nu a putut să își exercite acest drept din cauza angajatorului.
