Călugărul Vitalie, originar din județul Botoșani, a trăit între anii 1891 și 1945, lăsând în urmă o moștenire spirituală deosebită. Acesta a fost un sihastru remarcabil, dedicat vieții de rugăciune și nevoinței duhovnicești, care a petrecut mulți ani în Muntele Athos.
Născut în 1891, Vitalie s-a îndreptat spre viața monahală încă din tinerețe, adoptând un stil de viață austru, caracterizat prin post și rugăciune intensă. În 1938, călugărul a decis să se retragă în Sfântul Munte, unde și-a construit un bordei modest, trăind în solitudine în pădurile de lângă Mănăstirea Caracalu, întemeiată de Petru Rareș.
Cu toate că activitatea sa era ascunsă, părinții atoniți care l-au cunoscut l-au descris ca fiind o persoană senină, care își păstra tăcerea și se considera cel mai păcătos om. Era un mare devotat al Rugăciunii lui Iisus, dedicându-se cu sinceritate acestei practici.
În momentele de bucurie spirituală, Vitalie exclamă: „Slavă Ţie, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, că m-ai chemat pe mine nevrednicul la viaţa monahală şi m-ai adus aici, în grădina Maicii Tale, să mă pot ruga în linişte pentru toată lumea!”
În preajma sfârșitului său, călugărul a prezis că va pleca la Dumnezeu peste trei zile, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. A primit Sfânta Comuniune și a trecut la cele veșnice pe 14 septembrie 1945. Rămășițele sale au fost îngropate în cimitirul Mănăstirii Caracalu.
