În perioada 1900, o tânără din Bistrița, pe nume Erika Paulas, a reușit să devină prima femeie arhitect din Ungaria, la vârsta de doar 25 de ani. Născută în Zurich, Elveția, și stabilită în Bistrița împreună cu familia sa în 1883, Erika a demonstrat un talent remarcabil încă din anii de școală, având abilități deosebite în desen și matematică.
Tatăl ei, Josef Ernst Paulas, a fost arhitect în Bistrița și a ocupat funcția de arhitect-șef al Serviciului edilitar între 1892 și 1901. Deși a fost nevoită să studieze arhitectura în străinătate, Erika a reușit să obțină calificarea de maestru zidar la Cluj în 1895, ceea ce i-a permis să proiecteze și să construiască clădiri, chiar și fără o diplomă universitară.
După obținerea calificării, Erika a deschis propriul cabinet de arhitectură în Bistrița, unde a angajat până la sfârșitul anului 1898 un număr de opt desenatoare și stagiare. Povestea ei a fost reînviată de istoricul Corneliu Gaiu în volumul său recent, "Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița", care a fost lansat la Casa cu Lei.
Cartea, care cuprinde 260 de pagini bogat ilustrate, oferă o privire detaliată asupra istoriei arhitecturii din Bistrița, inclusiv a meșterilor și arhitecților din perioada medievală și modernă. Gaiu a subliniat importanța acestor clădiri mai puțin apreciate, care contribuie la caracterul orașului.
La evenimentul de lansare, istoricul Vasile Duda și profesorul universitar dr. Virgil Pop au discutat despre relevanța cărții, evidențiind aspecte inedite ale patrimoniului arhitectural, care au fost adesea ignorate în istoriile generale ale arhitecturii.
