La finalul lunii septembrie, 5.055 de persoane erau înregistrate la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Dintre acestea, 2.688 erau femei. Rata șomajului a crescut ușor, atingând 2,13%, o creștere modestă față de 2,12% înregistrată în luna august.
Chiar dacă această creștere este minimă, statisticile reflectă nevoia de sprijin pentru mii de bihoreni care doresc să se integreze sau să revină pe piața muncii.
Dintre persoanele înregistrate, 2.161 beneficiază de indemnizație de șomaj, în timp ce 2.894 nu primesc sprijin financiar, ceea ce înseamnă că aproximativ 57% dintre cei aflați în evidențe nu au acces la această formă de asistență.
Un alt aspect important este mediul de rezidență: majoritatea șomerilor provin din zonele rurale, cu 3.585 de persoane, comparativ cu 1.470 din mediul urban. Aceasta subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul la locuri de muncă și servicii de ocupare în afara orașelor.
Persoanele cu vârste de peste 55 de ani constituie cea mai mare grupare de șomeri, numărul acestora fiind de 1.318. Urmează persoanele cu vârste între 40 și 49 de ani, care numără 1.189, și cele din intervalul 30-39 de ani, cu 838 de persoane. În total, 953 de tineri au sub 30 de ani și se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă.
În ceea ce privește nivelul de educație, cei mai mulți șomeri au studii primare (33%), urmați de cei cu studii gimnaziale (26%). Persoanele cu studii liceale reprezintă 21%, iar cei cu școli profesionale 11%. Absolvenții de studii superioare constituie 8%, iar cei cu studii postliceale doar 1%. Aproape 60% dintre șomerii înregistrați au maximum studii gimnaziale, ceea ce sugerează că accesul la educație și calificare profesională poate influența semnificativ șansele de angajare.
Profilarea realizată de AJOFM arată că 54% dintre șomeri sunt considerați mediu ocupabili, 43% greu ocupabili, iar 2% foarte greu ocupabili. Doar 1% dintre aceștia sunt clasificați ca ușor ocupabili. Astfel, 45% dintre șomerii profilați se încadrează în categoriile greu sau foarte greu ocupabile, ceea ce sugerează că reintegrarea lor pe piața muncii poate necesita suport suplimentar.
